Carmen Dan nu va uita prea curând ziua de 11 ianuarie 2018. Hai să vedem de ce.
Dimineața a mers la Parchetul General, ca să dea relații procurorilor în dosarul ”Microfonul”. Dosar constituit după ce doamna ministru a reclamat că i s-ar fi violat domiciliul și i s-ar fi plantat un microfon în priza unui telefon. Carmen Dan a ignorat presa la intrarea în Parchet. La ieșire le-a spus jurnaliștilor te miri ce și mai nimic.
Important e ce le-a declarat procurorilor. Pe care, susțin surse judiciare, doamna ministru i-a cam bulversat. Fiindcă e cam greu de explicat cum un dispozitiv de interceptare, despre care ai povestit unei țări întregi că l-ai găsit în priza unui telefon fix, nu încape în priza cu pricina, fiind mai mare.
La fel de greu de explicat este de ce, în calitate de ministru de interne și membru permanent al CSAT, dacă ai suspiciuni legate de o posibilă interceptare în propria locuință, nu cauți răspunsuri pe cale instituțională și nu apelezi la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI), specialiazată tocmai în protecție și aflată în directă subordonare. Sau la redutabila Direcție de Organizare Mobilizare și Operații (DOMO). Care nu cred ca s-a desființat de când nu mai sunt acreditată pe Interne. Cel mult s-a rebotezat.
Se pare că doamna ministru – sau sora domniei sale, nu mi-e foarte clar – a chemat doi foști angajați ai DIPI, care au folosit aparatură aparținând unei firme private de protecție și pază, ca să inspecteze locuința în căutare de ”urechelnițe”. Aceștia ar fi găsit microfonul și nu Carmen Dan. Mai pe limba instituțiilor de forță ale statului, ministrul de interne a rezolvat o problemă care, dacă se dovedea adevărată, era una foarte gravă, de siguranță națională, apelând la surse externe, neinstituționale. Nu știu dacă legea permite acest lucru, dar cert este că așa s-a întâmplat.
Toată tărășenia a fost explicată de ”Evenimentul zilei” cu 24 de ore înainte de audierea ministrului la Parchetul General. Practic, ministrul Carmen Dan a confirmat în fața procurorilor o parte dintre informațiile scurse către EVZ. Dan Andronic, autorul articolului, a prezentat acest scenariu și chiar a avansat ipoteza că ministrul Carmen Dan și-a montat singură microfonul în casă. Tot EVZ mai scria că ”băieții” care l-au ”găsit”, deși nu mai lucrează la Interne, au mai făcut astfel de operațiuni de ”deparazitare” la sediile firmei TelDrum sau la locuințele unor pesediști dispuși să sufle și-n iaurt în materie de interceptări. Așadar, sunt oameni de mare încredere în gruparea Dragnea, dar paraleli cu instituțiile specializate păstorite de Carmen Dan.
Nu credeți că informațiile furnizate la audieri de reclamanta Carmen Dan nu se ”pupă” cu informațiile oferite telefonic de aceasta în noiembrie la televiziuni, când a declanșat operațiunea ”Microfonul”?
Când a spus adevărul și când a mințit Carmen Dan, în noiembrie sau în ianuarie? Iar când a mințit, de ce a făcut-o? Care e miza? Are vreun rol dezvăluirea din ”Evenimentul zilei” în strategia adoptată de ministru în fața procurorilor?
Dan Andronic lăsa să se înțeleagă că doar rațiuni de protecție a surselor îl opresc să dea și numele celor care au controlat vila doamnei ministru. Altfel spus, că știe exact, din surse serioase, cum s-au derulat evenimentele. Putem să bănuim că, citind dezvăluirea din presă, Carmen Dan s-a prins că nu mai merge cu mincina și s-a decis să spună adevărul sau o versiune cât mai apropiată de adevăr, chiar dacă, astfel, își contrazicea declarațiile publice din noiembrie.
Probabil că vom dezlega misterul după ce Carmen Dan nu va mai ocupa fotoliul ministerial. Nu știm când va fi acel moment, însă, până atunci, avem câteva certitudini.
Versiunea prezentată de Dan Andronic are rădăcini în MAI și, cu siguranță, este cunoscută și de Bogdan Despescu, șeful Poliției, a cărui demisie este cerută de Carmen Dan în scandalul polițistului pedofil Eugen Stan.
Putem specula că acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care ministrul Carmen Dan i-a cerut premierului Mihai Tudose demiterea lui Despescu și înlocuirea lui cu chestorul Alexandru Cătălin Ioniță, șeful Direcției Generale Anticorupție (DGA).
Corect ar fi fost ca ministrul Carmen Dan să ceară nu capul lui Despescu, ci decapitarea conducerii Direcției Generale de Informații și Protecție Internă (DGIPI). Din mai multe motive. Șeful poliției nu avea cum să viseze că există un polițist pedofil alintat de colegi ”violatorul” care zburdă liber prin Poliția Rutieră. Despescu ar fi trebuit să primească o astfel de informație de la direcția care tocmai cu asta se ocupă, să adune informații și să asigure protecția angajaților MAI. Le-a primit sau nu, în calitate de decident? Nu știm. Dar ministrul nu a arătat cu degetul spre DGIPI. La fel cum nu a apelat la această direcție pentru a-și verifica vila. Mai mult, Carmen Dan a declarat după incidentul din cartierul Drumul Taberei că a ieșit public abia a treia zi să comenteze cazul deoarece a avut nevoie de timp ca să-și culeagă singură informațiile pe care nu le-ar fi primit de la Despescu. Însă nu de la șeful Poliției trebuia să le ceară. Și Bogdan Despescu, și Carmen Dan ar fi trebuit să primească informații despre caz de la DGIPI, direcție aflată sub comanda lui Mihai Cristian Mărculescu și subordonată direct ministrului de interne.
Ați auzit cumva în aceste zile pe cineva care să pomenească de DGIPI și de Mărculescu? Eu una, nu. DGIPI este de vină și dacă a știut și a tăcut, menținându-l pe Eugen Stan în sistem, și dacă n-a știut, ceea ce se traduce prin incompetență. Dar poate că DGIPI și-a făcut treaba, a anunțat decidenții, pe Carmen Dan și pe Bogdan Despescu, dar ei nu spun, tac mâlc. N-avem de unde să știm, dar ne putem mira că în aceste zile nimeni nu-și amintește de DGIPI.
Și nu înțeleg de ce. DGIPI are în fișa postului protecția demnitarilor MAI, în frunte cu ministrul Dan, căruia i se subordonează direct și care este principalul beneficiar al informațiilor pe care le obține. Evenimentele din noiembrie și cele din ianuarie probează că ministrul Carmen Dan nu lucrează cu această direcție. Care numără peste 2.500 de oameni în toată țara, din care cel puțin 500 de oameni în București.
În seara zilei de 11 ianuarie, la orele 21,00, într-o conferință de presă de prime time, Carmen Dan acredita ideea că Despescu a știut despre polițistul pedofil, că înlocuitorul propus, chestorul Ioniță, mai ceva ca o mimoză, s-a speriat de dezvăluirile și presiunile presei și s-a răzgândit, refuzând să accepte să-i ia locul lui Despescu. Și ne-a fluturat prin fața ochilor o foaie, fără antet, fără numere de înregistrare, fără ștampile, care demonstra că Ioniță a acceptat înainte de răzăgândire să fie șeful Poliției Române pentru un interimat de 6 luni. Măi să fie!
Și a mai spus Carmen Dan că de la răzgândeala șefului de la Anticorupție până la minciuna de care o acuză premierul Tudose ”e cale lungă”. După toate cele ce le-am trecut în revistă, vă las pe dumneavoastră să judecați dacă așa este.
Cât despre demisie, trebuie să-și pună Mihai Tudose pofta în cui: nu se poate fiindcă guvernul e politic, partidul a decis înscăunarea, doar partidul o poate descăuna. Iar partidul e Liviu Dragnea…
Leave a Reply