Preşedintele ÎCCJ, judecătoarea Cristina Tarcea, și-a început discursul cu o critică voalată la adresa principalului absent al evenimentului, ministrul Justiției, Tudorel Toader. ”Parcă în alți ani masa de la prezidiu era mai lungă și mai încăpătoare. Vremea sau vremurile…?”, a remarcat ironic Cristina Tarcea, miercuri, la bilanţul DNA.
Discursul președintelui ÎCCJ (HotNews):
”Nu mă pot abține să nu precizez că participa la al cincilea bilanț DNA și parcă în alți ani masa de la prezidiu era mai lungă și mai încăpătoare. Vremea sau vremurile…?
E prima oară când m-am întrebat dacă președintele Înaltei Curți trebuie să participe la bilanțul DNA. Am avut opțiunea simplă și mai protectoare pentru mine de a spune și eu nu, și opțiunea mai puțin comodă de a spune DA. Am ales această din urmă opțiune, cea mai puțin comodă.
Am optat pentru această variantă pentru că nu putem să nu recunoaștem că Justiția și parchetele trec printr-o perioadă de criză, indusă sau nu, dar e o perioadă de criză. Pentru ca trăim un moment în care România întreagă parcurge un curs intensiv de Drept, predat de persoane care au interese în soluționarea propriilor cauze și nu au absolvit niciodată Dreptul;
Și mai cu seamă trăim într-un prezent în care se încearcă inocularea ideii că Justiția trebuie realizată potrivit indicațiilor desprinse din acest curs intensiv de drept. Tuturor cursanților vreau să le reamintesc că Dreptul înseamnă în primul rând morală
Persoanele și entitățile care au o relație controversată cu morala nu au a comenta despre modul în care se face Justiție, tot așa cum persoanele din sistem controversate nu au ce căuta în Justiție. Ultima perioadă, mai ales ultimul an, au dovedit cât de mult rău pot face comportamentele imorale sau ilegale ale celor din sistem
Judecătorul ar trebui să fie un arbitru mut, care ascultă toate părțile și își spune părerea doar la final. Dar în același timp judecătorul nu se poate prevala de obligația de rezervă când vede fapte de natură a pune în pericol actul de dreptate
Judecătorul nu poate privi pasiv momentele de criză ale parchetelor și cele prin care ar putea trece instanțele și avocații. Așa ați aflat răspunsul pentru opțiunea mea de azi.
Tot ce e în interesul Justiției e și în interesul judecătorilor. E în interesul judecătorilor ca dosarele să fie instrumentate de procurori competenți, cu reputație mai presus de orice îndoială, ca și în cazul avocaților.
Nu voi face greșeala de a pune semnul egalității între procuror sau avocat, atât timp cât potrivit Constituției, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății.
Tocmai pentru că nu fac această eroare, și sunt conștientă de greutatea articolului din Constituție, nu pot să nu subliniez cât de important e pentru Ministerul Public să-și exercite atribuțiile constituționale prin procurori competenți și valoroși.
De aceea cred că e momentul ca, înlăturând tot ce e minciună și manipulare în spațiul public, și știți cât de multă e în spațiul public, să observsam cauzele din interiorul sistemului. Acele cauze de natură să genereze suspiciune și neîncredere și să le înlăturăm.
Cred că ați observat, mă refer în general la Justiție, e valabil și pentru judecători, nu doar pentru procurori. Sămânța neîncrederii a fost sădită și din păcate începe să dea roade.
Mi-aș dori ca atacurile nesfârșite să nu aibă drept rezultat intimidarea. Am rămas adepta ideii că doar o societate curată e cheia succesului în drumul spre democrație.
Faptele anticosciale trebuie investigate și pedepsite și stă în puterea noastră.
Într-o perioadă atât de lungă de tranziție, oamenii simpli au obosit și nu-și mai doresc decât dreptate socială. Din păcate, toate reformele sistemului judicar au omis tocmai simplul cetățean și dorința lui.
Doresc să va fac un apel simplu și singur: să fiți eficienți. Procurorul, la fel ca judecătorul, nu trebuie să-și dorească să fie perfect. A fi perfect înseamnă a respecta mai mult forma decât fondul și a situa pe plan secund tocmai omul.
Nu doar noi, cei din Justiție, avem obligația de a fi eficienți. Aceeași obligație o au și celelalte puteri ale statului, care ar trebui să ajute Justiția să aplice legea. Și nu orice fel de lege, ci o lege clară, previzibilă, bună, care să nu poate fi schimbată de câte ori are cineva un interes. Procurorii trebuie lăsați să fie independenți.
Desigur, vor fi destule voci care vor spune că noțiunea de independență a procurorilor nu e prevăzută de Constituție. Dar poate fi eficient un procuror în lipsa independenței? Oare nu cumva chiar Constituția are ca premisă independența când a statuat că procurorii au obligația de a respecta legalitatea și de a fi imparțial? Am profitat de acest moment pentru a va transmite sincer ce simt.”
Leave a Reply