Cum vor ajunge Tăriceanu și Toader păpușile lui Liviu Dragnea

• Surse din coaliție susțin că Liviu Dragnea i-ar fi convins pe Călin Popescu Tăriceanu și Tudorel Toader să accepte omul ales de el pentru DNA. Nu le-a spus și că, din acel moment, evoluția lor politică ajunge la bunul lui plac

Cu sau fără trecerea preconizatelor ordonanțe de urgență, miza imensă pentru Liviu Dragnea este numirea unui om complet devotat la DNA. Din acest motiv, prin toate mijloacele, liderul PSD încearcă s-o minimizeze, punând reflectoarele și tunurile pe ”statul paralel”. Odată micșorată ca importanță în ecuația războiului pentru Justiție, șefia DNA e mai ușor de obținut de la partenerii de coaliție. Iar Tăriceanu, impulsionat de ex-colonelul SRI Daniel Dragomir, care are luptele sale cu serviciile de informații, influențat de viteza de reacție a lui Tudorel Toader și de presiunile lui Liviu Dragnea, pare a fi mușcat nada.

Pentru Liviu Dragnea, de la DNA vin toate pericolele adevărate: dosarul Teldrum, alte două dosare a căror redeschidere a fost cerută de procurori. Și cine mai știe ce alte informații s-ar putea afla în fază de verificări la instituția din Știrbei Vodă?

Tot DNA e cheia în lupta cu dușmanii din partid și din afară. Cu omul lui Dragnea la DNA este greu de crezut că va mai îndrăzni să dezerteze cineva din PSD. Sau că liderii ALDE ar putea încerca o apropiere de dreapta de la care, doctrinar, se revendică. Sau că instituțiile cheie din stat vor mai avea pusee de independență, începând cu Banca Națională și sfârșind cu serviciile de informații.

Pe modelul consacrat de Năstase în ministeriatul Rodicăi Stănoiu, când procuror șef al DNA era Ioan Amărie, și Dragnea ar vrea să decidă ce dosare se vor umple de praf și ce dosare vor ocupa prime-time-ul televiziunilor prietene.

Pentru acest al doilea obiectiv – arătarea pisicii  – e bine să știe tot poporul că omul nominalizat de Dragnea a primit și binecuvântările lui Călin Popescu Tăriceanu și Tudorel Toader.

Toader este și cel care, la finalul selecției procurorilor care se vor înscrie în competiție în perioada 9-30 iulie, va nominaliza, de câte ori este cazul, taman omul preferat de Dragnea.

Dacă preconizata  înțelegere Dragnea-Tăriceanu-Toader va funcționa, singura întrebare este în baza cărei legi va face numirea Iohannis. Pe vechiul statut al magistraților, are voie să respingă motivat un număr nelimitat de propuneri. Pe legea schimbată de coaliție îi este permis un singur refuz, motivat. Mai exact, dacă un magistrat refuzat prima dată este nominalizat din nou de Toader, Iohannis e obligat să semneze numirea acestuia, indiferent de motivele care au generat refuzul anterior.

• Cum ajung două legi să fie una singură, și aceea nesigură, deci numai bună de sărit

Acțiunile lui Tudorel Toader și declarațiile lui Liviu Dragnea din ziua revocării Laurei Codruța Kovesi se sincronizează și au menirea să anunțe ce va urma: forțarea numirii unei persoane care ar îndeplini nu atât condițiile legii, cât condițiile impuse de coaliție. Mai exact, ar oferi garanția că va cânta aria puterii.

Să mă explic.

La numai patru ore de la revocare, ministrul Tudorel Toader a anunțat declanșarea procedurii de numire a noului șef al DNA.

Dragnea a explicat câteva ore mai târziu și de ce atâta grabă: ”Va fi o decizie a ministrului Justiţiei, nu văd de ce ar trebui să aştepte ministrul Justiţiei până când vor intra în vigoare noile legi. E aceeaşi procedură, nu s-a schimbat nimic.”.

Fraza de mai sus spune cam tot despre cum se dorește tragerea preșului de sub Klaus Iohannis, indiferent de legea care se aplică la numire, cea veche sau cea nouă: ”propunerea” ministrului Justiției după selecția candidaților, avizată cu rol consultativ de CSM, în baza cărora numește Iohannis șeful DNA pe legea veche se transformă în ”decizie”, pe stil nou, în interpretarea coaliției PSD-ALDE, cu sprijinul generos al CCR.

Liderul de facto al puterii, Liviu Dragnea spune, dezinvolt, cu de la el citire, că e aceeași procedură pe ambele legi, că nu s-a schimbat nimic, decizia e la Toader și execuția la Iohannis. Ca și când toată tevatura de jumătate de an pe Statutul magistraților nici n-ar fi existat.

Dragnea nu s-a oprit aici, pe 9 iulie și, din păcate, vorbelor lui nu li s-a dat suficientă atenție: ”Nu există nicio garanţie că noul procuror şef al DNA nu va face parte din statul paralel. Doar discuţia despre cine e şeful DNA este insuficientă şi ne şi păcăleşte. Asta este o problemă de sistem, de abordare”.

Cu această precizare, Dragnea sugerează că procedura prevăzută de lege, pe care Tudorel Toader ar trebui să o respecte, nu e nici ea suficientă. Că interviul candidaților cu ministrul Justiției poate fi înșelător. Că problema ar fi de sistem, protocoale, ”stat paralel” și, în consecință, ar trebui schimbată abordarea. Cum? Cu încălcarea legii?

• Toate drumurile duc la DNA

Dar să vedem mai întâi cum e cu legile, pe care Dragnea sugerează, fără a spune încă explicit, că ar trebui să le punem în paranteze.

”Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorii șefi de secție ai acestor parchete, precum și procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și adjuncții acestora sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcția de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată”, potrivit articolului 54, alineatul 1, din legea 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor. Aceeași lege prevede că  șeful statului poate respinge motivat propunerea, fără a fi limitat numărul de refuzuri.

Însă coaliția PSD-ALDE a avut grijă să nu se împiedice de ”ciotul” Iohannis în impunerea unui om loial la DNA și, în concertul modificărilor legilor Justiției, a schimbat prevederile legii 303/2004 încă din decembrie 2017, vizând exact procedura de alegere a șefilor de Parchete. Au urmat contestațiile la Curtea Constituțională ale instituțiilor implicate, ale partidelor și ale președintelui Iohannis, toate respinse, partial sau integral, cu diverse motivații.

Pe 9 iulie, ziua revocării Laurei Codruța Kovesi, Comisia juridică a Camerei Deputaților, condusă de Eugen Nicolicea, a respins cererea de reexaminare a preşedintelui Klaus Iohannis care privea exact legea 303/2004. Principala modificare operată de coaliție a fost faptul că preşedintele poate refuza o singură dată, doar motivat, numirea procurorilor de rang înalt, inclusiv a șefului DNA.

A doua zi, pe 10 iulie, plenul Senatului, în calitate de cameră decizonală, vota cu 75 de voturi ”pentru” și 20 ”împotrivă”, respingerea reexaminării solicitate de președinte.

Legea urma să fie trimisă la promulgare pe 11 iulie și Klaus Iohannis era obligat să o promulge în termen de 10 zile, căile de atac ale Președinției fiind epuizate.

Mai exact, legea urma să intre în vigoare pe 21 iulie și, la finalizarea procedurii lui Tudorel Toader, pe 30 iulie, nominalizarea făcută de el putea fi respinsă de Iohannis, motivat, doar o singură dată.

A intervenit, salvator, opoziția. PNL și USR au contestat din nou, la Curtea Constituțională, formatul legii abia bătut în cuie de coaliție.

„Deputaţii Partidului Naţional Liberal au înaintat astăzi (miercuri – n.r.), 11 iulie a.c., Curţii Constituţionale a României sesizarea de neconstituţionalitate asupra modificării Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Demersul PNL a fost iniţiat alături de deputaţi ai USR. În cuprinsul sesizării, PNL a solicitat Curţii Constituţionale sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o serie de întrebări preliminare cu privire la respectarea principiilor statului de drept, a drepturilor privind accesul la o justiţie echitabilă şi stabilitatea sistemului judiciar din România. Demersuri similare au fost iniţiate în cazul Poloniei şi Portugaliei, în raport cu statutul magistraţilor”, se arată într-un comunicat de presă remis agenției MEDIAFAX.

PNL a reluat în sesizarea adresată Curţii Constituţionale și solicitarea de a ţine cont de evaluarea Comisiei de la Veneţia asupra modificărilor aduse Legii 303/2004, respectiv de a suspenda soluţionarea cauzelor aflate pe rolul CCR până la publicarea analizei Comisiei de la Veneţia.

„Amintim faptul că apeluri similare adresate autorităţilor româneşti au venit din partea oficialilor Comisiei Europene, ai Consiliului Europei, precum şi a principalilor parteneri strategici din UE şi NATO. Principalele modificări aduse Legii 303/2004, cu efecte nocive asupra sistemului judiciar, vizează modificarea regimului privind pensionarea magistraţilor, fapt care riscă să afecteze grav cursul proceselor aflate pe rol. Totodată, modificările aduse modului de numire în funcţiile de conducere periclitează independenţa magistraţilor, implicit garanţiile de independenţă de care ar trebui să se bucure acest corp profesional”, se mai arată în comunicatul liberalilor.

Noua amânare a intrării în vigoare a statutului magistraților este, probabil, motivul pentru care Dragnea a luat foc. Personal, nu cred că CRR va da câștig de cauză solicitării PNL-USR, dar demersul celor două partide e un balon de oxigen pentru Klaus Iohannis, care va putea acționa în cazul numirii noului șef al DNA în baza vechii legi. Ceea ce pentru Dragnea este de neacceptat. Timpul nu mai are răbdare cu el.

• Ce sugerează Klaus Iohannis?

Întrebat dacă va avea negocieri cu liderii PSD-ALDE în privința viitorului procuror-șef al DNA, Klaus Iohannis a declarat: ”Președintele nu negociază aceste chestiuni. Aceste chestiuni probabil se negociază de ministrul Justiției înainte să facă propuneri. Cel puțin așa mi s-ar părea logic. Ar fi ciudat să vină ministrul Justiției cu o propunere care nu este acceptată de coaliția majoritară sau de președinte. Ne-am întoarce într-o situație pe care tocmai am încheiat-o printr-o decizie importantă”.

Exprimarea diplomatică a președintelui sună astfel, în traducerea mea:” nu negociez nimic, dar aștept ca propunerea făcută de Toader să fie una care poate fi agreată atât de coaliție, cât și de mine. Nu puteți veni cu o propunere indezirabilă din punctul meu de vedere. Nu voi accepta o propunere care contravine intereselor milioanelor de oameni care mi-au dat votul pentru funcția supremă în stat. Dacă veniți cu o propunere nepotrivită – un om politic sau un om de paie – și vreți să conduceți indirect DNA prin acesta, ne întoarcem de unde am plecat, la ”o situație pe care tocmai am încheiat-o printr-o decizie importantă”. Adică voi refuza și vom ajunge iar la arbitrajul Curții.

Ultimele declarații ale lui Liviu Dragnea arată că președintele este un optimist incurabil. Liviu Dragnea, în procent asumat de sută la sută, vrea nici mai mult, nici mai puțin decât suspendarea președintelui cât se poate de repede, pe motiv de punere de bețe în roate la legislația promovată de coaliție din 2017 până în prezent, începând cu Ordonanța 13 și terminând cu Codul Penal. Dacă ar fi numai după Dragnea, Iohannis ar fi fost deja suspendat.

• Capcana pentru Tăriceanu & Toader

Nu a fost doar după el. ALDE, mai mult sau mai puțin explicit, a încurcat ițele și a dat peste cap desfășurătorul sesiunii extraordinare din Parlament.

Cine se ia după declarațiile publice de dragoste și sprijin reciproc ale liderilor coaliției este naiv sau novice în politică. Interesele lui Dragnea și Tăriceanu nu mai coincid, amândoi știu că războiul a început și batista pe țambal e greu de pus.

Votul la schimbarea Codului Penal a trecut la mustață, la numai două voturi, cu sprijinul minorităților, altele decât cea maghiară. UDMR a făcut un pas în lateral, dar a asigurat cvorumul de ședință. Dragnea personal a fost la vot, ceea ce i se întâmplă foarte rar. Patru din cei 12 senatori ALDE au lipsit și printre ei s-au numărat Călin Popescu Tăriceanu și Teodor Meleșcanu.

Tăriceanu a absentat și de la întâlnirea din ziua revocării, în care Dragnea spera să obțină de la coaliție acordul pentru suspendarea lui Iohannis. Liberalul a motivat că își antamase un scurt concediu în Italia și nu-l putea amâna. Ulterior a dat o serie de declarații de sprijin prin telefon pentru cauza lui Dragnea și, revenit în țară, a mers la televiziune să le întărească.

Cu toate vorbele contondente la adresa Opoziției pe varii subiecte dragi lui Dragnea, Tăriceanu nu sprijină varianta ordonanțelor de urgență pe zona de Justiție. Ceea ce pentru Dragnea echivalează cu trădarea cauzei care i-a adus împreună: eliminarea rapidă a problemelor penale pentru ei și membrii marcanți ai partidelor lor.

Cu suspendarea lui Iohannis, Tăriceanu e în principiu de acord, dar vrea așteptarea unui moment mai prielnic, când parlamentarii vor reveni din concedii. Dragnea traduce asta precum proverbul ”boală lungă, moarte sigură”.

În schimb, sursele noastre din coaliție spun că liderul ALDE e pe cale de a accepta desemnarea omului dorit de Dragnea la DNA. Adică ar vrea să facă o concesie punând o armă nucleară în mâna celui care abia așteaptă să o detoneze. Dacă Tăriceanu zice da, Tudorel Toader, la rându-i, se conformează și îl va nominaliza pe favoritul șefului PSD.

Oare liderul ALDE nu înțelege în ce capcană este pe cale să cadă? Cedarea șefiei DNA e numai în aparență cel mai mic compromis pentru a menține relația cu PSD. Chiar Dragnea a micșorat importanța mizei, tocmai pentru ca Tăriceanu să cedeze.

• Auto-vulnerabilizarea lui Tăriceanu

Odată pus un om loial lui Dragnea la DNA, mai-marii ALDE vor fi primii scoși din joc pentru ezitările din această vară fierbinte, care au zădărnicit intențiile declarate ale sesiunii parlamentare extraordinare. Dragnea nu uită și nu iartă.

Șefia DNA e asul din mânecă pe care Tăriceanu e pe cale de a-l oferi, pe tavă, lui Liviu Dragnea, cu o inconștiență aproape tragică. E ca și cum ai procura pentru adversar muniția care-i lipsește și cu care ulterior vei fi împușcat. Va funcționa ca un bumerang, va fi pisica arătată ori de câte ori liderii ALDE vor mișca în front altfel decât cântă Dragnea.

Chiar să nu priceapă Călin Popescu Tăriceanu că poate rămâne fără de șefia Senatului sau, chiar, fără partid cu o astfel de concesie uriașă?

La câți oameni cu dosare penale are în ALDE, cine-i garantează lui Tăriceanu că aceștia nu vor fi ”iertați”cu condiția înscrierii în PSD?

Cine-i garantează că, sub controlul politic al PSD, DNA nu-și va aminti, la un moment considerat oportun, de, să zicem, Afacerea Sterling sau Moștenirea Gojdu?

Nu mai vorbim de visele legate de candidatura la Președinție, deșarte fără un partid puternic în spate.

• Cine spune ”game over”?

Și, revenind la cele spuse mai spus, graba cu care Tudorel Toader a declanșat procedura de numire a noului șef la DNA, într-un moment în care Tăriceanu nici nu era în țară, ar trebui să-l pună pe gânduri și să-i dea fiori liderului ALDE. Iar justificarea lui Dragnea pentru rapida acțiune a lui Toader se înscrie în aceeași linie.

Miroase a înțelegere pe sub masă, într-un moment de prematură relaxare participativă a lui Tăriceanu. Trebuie să recunoaștem, Liviu Dragnea e maestru la astfel de mișcări și Tăriceanu pare să fi mușcat nada și să se grăbească și el.

Din fericire pentru ALDE, faptul nu e consumat, paharul nu s-a spart, iar Tăriceanu are posibilitatea de a reechilibra raportul de forțe. Asta dacă nu vrea să devină păpușa lui Liviu Dragnea.

Mai ales că pe celălalt front, al Executivului, liderul PSD va forța și o Ordonanță de urgență pentru amnistie și grațiere.

Cu amnistia, Liviu Dragnea poate scăpa de trecut. Cu șefia DNA, el poate să-și croiască viitorul. Fără să ia prizonieri.

Tudorel Toader poate bloca amnistia. Tăriceanu poate opri capturarea DNA. Prin asta se pot salva și pe ei, și pe toți cei care, de pe margine, asistă la confiscarea României.  Are vreunul îndrăzneala de a închide jocul?