Livia Stanciu (opinie separată): Înființarea Secției penale pentru magistrați este discriminatorie, poate afecta lupta anticorupție

Judecătoarea Livia Stanciu a formulat o opinie separată la decizia Curţii Constituţionale (CCR) privind Legea organizării judiciare în care arată că înfiinţarea Secţiei penale pentru magistraţi ar fi trebuit declarată neconstituţională, întrucât este discriminatorie şi poate afecta lupta împotriva corupţiei, potrivit News.ro.

Livia Stanciu subliniază că o structură specială poate fi justificată doar în măsura în care se constată sau este evidentă existenţa unei probleme speciale, iar prin noua reglementare, practic, se induce ideea că există o problemă de infracţionalitate în rândul magistraţilor care necesită o atenţie specială. Judecătoarea susţine că înfiinţarea acestei structuri reprezintă doar un ”experiment judiciar” pregătit superficial, în lipsa oricăror studii şi programe şi fără o analiză amănunţită şi riguroasă.

Livia Stanciu susţine, în opinia separată la decizia CCR care a admis unele obiecţii de neconstituţionalitate a acestei legi, că înfiinţarea acestei secţii încalcă prevederile art.16 alin.(1) şi ale art.148 alin.(2) şi (4) din Constituţie.

Ea subliniază că este vorba despre înfiinţarea unei structuri de investigare a infracţiunilor exclusiv pentru categoria profesională a magistraţilor, în condiţiile în care în România nu mai există nicio altă categorie profesională cu privire la care să funcţioneze un organ de anchetă specializat.

”Prin urmare, spre deosebire de ceilalţi cetăţeni ai României, judecătorilor şi procurorilor, inclusiv judecătorilor şi procurorilor militari şi membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, le este aplicat un tratament juridic diferit, prin reglementarea cercetării infracţiunilor ce s-ar comite de către aceştia de către o structură specială de parchet. Această situaţie nu-şi găseşte justificare în exigenţele constituţionale consacrate de art.16 alin.(1) din Constituţie potrivit căruia «Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări»”, arată Stanciu.

Judecătoarea aminteşte că, sub aspectul asigurării egalităţii în drepturi, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. ”El nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice”, menţionează ea.

Livia Stanciu subliniază că ”o structură specială poate fi justificată doar în măsura în care se constată/este evidentă existenţa unei probleme speciale”.

”Practic, se induce ideea că există o problemă de infracţionalitate în rândul magistraţilor care necesită o atenţie specială”, adaugă judecătoarea.

În opinia sa, Curtea ar fi trebuit să constate dacă pentru atingerea obiectivului urmărit de legiuitor, respectiv acela de combatere a infracţiunilor comise de magistraţi se impun măsuri disuasive de reglementare determinate de amploarea fenomenului premisă.

”Or, câtă vreme nu există o expunere de motive corespunzătoare care să releve faptul că fenomenul infracţionalităţii în rândul magistraţilor are o amploare care să justifice înfiinţarea unei secţii speciale pentru combaterea lui, nu ne aflăm în prezenţa niciunui criteriu obiectiv şi raţional. Crearea unei secţii specializate pentru cercetarea magistraţilor nu a fost justificată de apariţia unei situaţii obiective ce ar necesita o schimbare de politică penală, întrucât faptele de corupţie comise de magistraţi nu reprezintă, nici prin tipologie şi nici prin număr, un fenomen aparte în comparaţie cu cele săvârşite de alte categorii profesionale. Tot astfel, în lipsa unor garanţii legislative şi instituţionale cu privire la independenţa acestei noi structuri de parchet, există riscul afectării luptei împotriva corupţiei. Înfiinţarea acestei secţii face posibilă crearea în viitor a unor alte parchete specializate pe diverse categorii profesionale, iar nu pe natura infracţiunilor. În logica aceasta, s-ar impune şi înfiinţarea de unităţi de parchet care să-i ancheteze doar pe parlamentari sau doar pe miniştri”, explică Livia Stanciu.

Ea subliniază că nu există nicio justificare pentru ca magistraţii să fie supuşi unui tratament special, nici măcar din perspectiva asigurării protecţiei acestora: ”Pentru efectuarea unei cercetări penale eficiente este necesar ca magistratul să fie investigat ca orice cetăţean, în funcţie de natura infracţiunii pretins a fi săvârşită de către acesta. Astfel, magistratul are dreptul de a fi cercetat penal de un organ de urmărire penală specializat în categoria de infracţiuni din care face parte cea care i se impută, drept pe care îl are orice cetăţean, cu atât mai mult cu cât magistratul este vulnerabil, soluţiile sale lăsând întotdeauna cel puţin o parte nemulţumită, ceea ce determină de foarte multe ori formularea împotriva sa a unor plângeri neîntemeiate, cu scop şicanator. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, specializarea presupune o experienţă profesională, pe lângă o cunoaştere amănunţită a unei materii la nivel teoretic, iar specializarea se dobândeşte după o lungă perioadă de practică efectivă în domeniu. Or, prin înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, este pusă sub semnul întrebării specializarea procurorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul ei, aceştia fiind, cel puţin ipotetic, puşi în situaţia de a instrumenta cauze referitoare la toate infracţiunile reglementate de Codul penal şi de legile speciale”.

Livia Stanciu mai arată că nu are nicio justificare raţională opţiunea legislativă de a restrânge aria de competenţă a unor structuri de parchet deja existente şi specializate (Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism), cu atât mai mult cu cât statul român a investit fonduri semnificative şi a dezvoltat ani la rând un mecanism eficient de abordare a faptelor de corupţie şi de criminalitate organizată.

”Practic, prin înfiinţarea acestei secţii, o parte din cauzele aflate în competenţa unor procurori cu experienţă în ce priveşte procedura de cercetare şi investigare a acestui gen de fapte trece în competenţa altor procurori care, deşi bine pregătiţi profesional, nu au însă aceeaşi experienţă în instrumentarea cauzelor care presupun o anumită specializare”, adaugă judecătoarea.

”Prin urmare, constatăm că prin înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie se creează o diferenţă de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de făptuitori – cetăţeni ai României – , fără a exista vreo justificare obiectivă şi rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art.16 alin. (1) din Constituţie cu privire la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări”, mai afirmă ea.

Stanciu mai susţine că înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie nu are nicio legătură cu modernizarea justiţiei din România, justiţie care se află într-o evoluţie pozitivă vizibilă, apreciată de rapoartele succesive ale Mecanismului de Cooperare şi de Verificare (MCV), ci ”reprezintă doar un «experiment judiciar» pregătit superficial, în lipsa oricăror studii şi programe şi fără o analiză amănunţită şi riguroasă”. Ea adaugă faptul că acest lucru este în totală contradicţie cu angajamentele pe care şi le-a asumat România prin aderarea la Uniunea Europeană şi nu face decât să menţină pe termen nelimitat Mecanismul de Cooperare şi de Verificare (MCV).

”Dezbaterea parlamentară desfăşurată cu privire la această propunere legislativă, şi implicit asupra înfiinţării Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, propunere legislativă prezentată de 10 deputaţi şi senatori, a ignorat punctul de vedere covârşitor majoritar al magistraturii şi avizele consecutive negative emise de Consiliul Superior al Magistraturii. Or, Comisia Europeană a reţinut că ignorarea avizelor Consiliului Superior al Magistraturii şi a poziţiei ferme a corpului magistraţilor ridică întrebări cu privire la necesitatea reexaminării de către Comisie a tuturor progreselor înregistrate în legătură cu independenţa sistemului judiciar. 41. Aşa fiind, în condiţiile în care se elimină din competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie – unitate de parchet specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie -, atât infracţiunile de corupţie comise de magistraţi, cât şi infracţiunile de corupţie comise de alte persoane doar pentru că acestea sunt cercetate alături de magistraţi, rolul D.N.A. în combaterea corupţiei este limitat, fiind încălcate astfel recomandările Comisiei Europene cuprinse în rapoartele MCV şi, pe cale de consecinţă, se aduce atingere prevederilor art.148 alin.(2) şi (4) din Constituţie”, mai arată Livia Stanciu.