Ce se întâmplă cu un ofițer de informații nu tocmai cheie de biserică când iese din sistem? Cum folosește informațiile, multe dintre ele secrete, la care a avut acces, în virtutea funcțiilor deținute? Cui predă rețelele construite în timp, în diverse zone din societate? Sau, mai corect formulat, le predă sau le folosește în continuare, în folos propriu? În lumea serviciilor de informații circulă butada că nici un șef tras pe dreapta – de alții sau de bunăvoie – nu dispare din sistem, fiindcă are ”pui” plantați peste tot, în toate instituțiile importante în stat.
Am pus aceste întrebări pornind de la cazul comisarului Remus Șpan, unul dintre ”stâlpii” Ministerului de Interne grație mai multor funcții deținute, pensionat prematur din motive care-i sunt imputabile, cercetat de DNA pentru complicitate la trafic de influență, despre care media, dar și surse din culisele politicii spun că ar fi foarte activ în (des)facerile PSD din ultimul an. Întrebările sunt legitime, chiar dacă numele lui Remus Șpan nu are rezonanța unor nume precum Virgil Măgureanu sau Florian Coldea.
Cine este Remus Șpan
Mulți dintre cititori știu vag sau nu știu deloc cine este Remus Șpan. Motiv suficient ca să trecem în revistă cariera fulminantă a acestui controversat comisar. Remus Șpan nu a avut doar o ascensiune profesională de invidiat, ci și un spor nebun la învățat, cu două doctorate susținute într-un singur an, două masterate și, bonus, Colegiul Național de Apărare. Te întrebi, fără să vrei, cum Dumnezeu a condus instituțiile al căror șef a fost cu atâta școală pe cap, cu navetă între Timișoara și București pentru a-și agăța cele două doctorate la butoniere. Menționez că reconstituirea carierei este făcută după CV-ul lui Remus Șpan, deci cu materialul clientului. Cârcotelile aparțin autoarei, care nu s-a născut ieri și nu cumpără nimic ”de-a gata”.
Cum și de ce a ajuns în Capitală
S-a născut în septembrie 1969, a absolvit liceul la Baia Mare în 1987, și Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”, specializarea studii juridice, obținând în 1994 diploma de licență. Tot în 1994 a absolvit un curs postuniversitar de drept penal la Facultatea de Drept a Universității București.
Remus Șpan a debutat la poliția rutieră din Baia Mare, în 1994. Avea 25 de ani. În scurt timp avea să conducă Poliția Rutieră din Baia Mare. În 1996 a plecat la Budapesta pentru un curs FBI, în specializarea ”Aplicarea legii în comunitate”. Când s-a întors, Șpan a preluat șefia Poliției din Baia Sprie (1997-1999). Între 1999 și 2001, Șpan a devenit șeful Direcției Județene de Informații și Protecție Internă Maramureș, adică filiala Maramureș a temutei UM 0962, urmașa și mai temutei UM 0215 (”Doi ș’un sfert) din Ministerul de Interne. Practic, Șpan a devenit spionul-șef al polițiștilor din Maramureș.
Pentru mai tinerii noștri cititori, în mai 1998, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a decis desființarea UM 0215, un serviciu interdepartamental al Internelor. Unitatea era acuzată că și-a depășit nepermis atribuțiile prevăzute de lege, că a făcut poliție politică mascată și are la activ numeroase diversiuni care au viciat viața politică. Din UM 0215 aveau să se nască două ”pui”: Serviciul de Protecție al Ministerului de Interne, condus de generalul Virgil Ardelean, și Direcția Generală de Investigație a Criminalității din IGP, condusă de generalul Constantin Dârnă. În aprilie 1999, ministrul Constantin Dudu Ionescu semna actul de naștere al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă a Ministerului de Interne (UM 0962), care coordona cele două direcții provenite din UM 0215, comanda unică fiind asigurată de Virgil Ardelean. Prin divizia de Informații, apărută în octombrie 1999, UM 0962 spărgea monopolul SRI pe piața informațiilor.
DGIPI avea unități în fiecare județ, cea din Maramureș fiind încredințată, de la înființare, lui Remus Șpan. Surse din Interne spun că Remus Șpan s-a transformat din polițist în ofițer de informații cu o funcție care o surclasa pe cea a șefului IPJ Maramureș grație legăturii cu generalul Pavel Abraham. Unii spun că îi este nepot, alții susțin că îi este doar fin, cert este că Abraham a fost protectorul constant al lui Șpan în toată cariera.
În perioada 1999-2001, cât a condus DGIPI Maramureș, Șpan a absolvit și un master la Universitatea București, specializarea ”Administrarea comunitară a Justiției”.
Între 2001 și 2003, Remus Șpan a schimbat județul, fiind numit șef la DGIPI Satu Mare.
În 2003, tot pe filiera Pavel Abraham, Șpan este adus la București, ca șef al Poliției Judiciare din nou înființatul Parchet Național Anticorupție (PNA), predecesorul DNA.
Mutarea este aparent inexplicabilă: un polițist cu 9 ani de carieră, din care 4 ca ofițer de informații, din județele unde s-a pus harta în cui, este chemat la București să organizeze și să conducă Poliția Judiciară a Parchetului Național Anticorupție. De ce?
Dacă e să dăm crezare serviciului rival, SRI, care l-a monitorizat pe Șpan, existau motive ca acesta să fie retrogradat, nicidecum avansat.
Șpan ar fi fost mutat de la DGIPI Maramureș la DGIPI Satu Mare după ce s-a confruntat cu acuze de de corupție și abuz în serviciu. La Satu Mare șeful SRI și-a pierdut funcția după ce și-a informat superiorii despre rezultatele unei monitorizări atente, respectiv despre legăturile lui Șpan cu capi ai unor rețele de contrabandă cu țigări și autoturisme furate din Occident.
Presa, la rându-i, a relatat despre un accident rutier, în urma căruia a murit un om, ca urmare a faptului că Șpan ar fi condus sub influența băuturilor alcoolice. Dosarul acela a fost închis, iar despre alte două dosare deschise de Parchet pe numele lui Șpan nu se mai știe nimic.
Chiar dacă admitem că în toate aceste alegații nu ar fi existat nici un dram de adevăr, la vremea respectivă în cariera lui Șpan nu exista nici un succes care să justifice o promovare atât de spectaculoasă.
Două doctorate în 2006. Unul cu Gabriel Oprea
Parchetul Național Anticorupție condus de procurorul Ioan Amăriei și gestionat judiciar de Remus Șpan nu deranja nici picior de demnitar în timpul domniei Rodicăi Stănoiu la Justiție, în mandatul lui Adrian Năstase. Se oprea undeva la corupția mărunților funcționari. Cu atât de mult timp liber, în perioada 2004-2005, Remus Șpan a mai absolvit un masterat, de data aceasta la Academia Diplomatică București și transpira de zor la două doctorate. Nu mică i-o fi fost mirarea când a fost anunțat că primește o nouă promovare: adjunct al șefului unei direcții recent înființate în Ministerul de Interne, desprinsă din UM 0962, Direcția Generală Anticorupție (DGA).
La start, DGA a fost condusă de procurorul Marian Sântion, secondat de Gelu Drăjneanu. Drăjneanu a fost ”pensionat” rapid de colegi din Interne care nu l-au dorit și pe locul lui a aterizat Șpan. Nu știm ce a făcut el spre binele DGA în perioada 2005-2006, dar știm că în anul 2006 a susținut două teze de doctorat.
Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 37/1999, privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului, perioada studiilor doctorale cu frecvenţă era de 4 ani, iar la fără frecvenţă – de 7 ani. Presupunând că s-a dedublat și a urmat studii doctorale cu frecvență, Remus Șpan ar fi trebui să le înceapă din anul școlar 2002-2003, când încă era la Satu Mare. Și fiind vorba de două centre universitare, ar fi fost necesară o navetă cu simț de răspundere între cele două orașe. E drept că s-a inventat avionul, dar nu și o fabrică de bani pentru a acoperi costul navetei.
Fapt este că, în anul 2006 a devenit doctor în specializarea Drept Penal la Universitatea din Timișoara și doctor în specializarea Ordine și Siguranță Publică la Academia de Poliție ”Al.I.Cuza” București.
La doctoratul de la București, cu tema ”Utilizarea informațiilor și investigațiilor în scopul obținerii de probe pentru combaterea corupției”, Șpan l-a avut ca îndrumător pe generalul Gabriel Oprea.
Și ca să fim corecți cu CV-ul lui Șpan, în prezentarea proprie am putut citi că polițistul este ”autorul mai multor teze de doctorat” printre care și cea mai sus amintită, legată de corupție.
Pensionat la 41 de ani
La finele lui 2006, cu sau fără legătură cu doctoratele, Șpan a ajuns consilier al ministrului de Interne Vasile Blaga pe probleme de Ordine și Siguranță Publică. În aprilie 2007, cand PD a părăsit guvernarea, Șpan s-a despărțit de Blaga, dar n-a rămas de izbeliște. A fost numit adjunct al șefului Inspectoratului general al Poliției de Frontieră, chestorul Nelu Pop, de care îl lega o veche prietenie de pe vremea când lucrau amândoi în Maramureș. Șpan nu și-a ostoit setea de învățătură și, în 2007, a absolvit și Colegiul Național de Apărare.
Gurile rele susțin că Șpan a fost îndepărtat din minister și ”exilat” la frontieră „ca urmare a implicării în activităţi incompatibile cu funcţia deţinută şi cu specificul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea”. Vasile Blaga ar fi fost informat la vremea respectivă, de structurile specializate ale statului, despre existenţa unor date care probează intervențiile lui Șpan pe vremea cât era la DGA la mai mulţi procurori în favoarea unor poliţişti cercetaţi în traficul de țigări din Maramureș și Satu Mare.
Aproape miraculos, deși se înmulțeau rapoartele SRI care sugerau că Șpan are activități care pot fi asimilate actelor de corupție, a venit timpul ca și Structura Centrală a DGIPI, de la conducerea căreia Virgil Ardelean demisionase în 2006, să apeleze la serviciile lui. Și anul 2008 îl găsește pe Remus Șpan în funcția de Șef al Diviziunii Tehnice. Adică divizia care făcea, printre altele, interceptări ambientale și era suspectată că ar face și interceptări de comunicații, în ciuda SRI.
Șpan a plecat de la DGIPI înapoi la Poliția de frontieră exact cu o săptămână înainte de marele scandal din 25 martie 2009, în care șeful DGIPI, Cornel Șerban, și şeful Diviziei de Operaţiuni din DGA, Petre Pitcovici, au fost reținuți, alături de omul de afaceri Puiu Popoviciu în afacerea Băseasa. Apropo, Șpan a scris o carte, tot despre corupție, în tandem cu Petre Pitcovici…
Surse din Interne au susținut că ar fi existat o legătură între plecarea lui Șpan din DGIPI și scandalul Popoviciu-Băneasa. S-ar fi constatat implicarea sa în cazul Puiu Popoviciu, din care ar fi rezultat un dosar pentru fapte de corupţie şi unul pentru infracţiuni la legea siguranţei naţionale. Dacă așa au stat lucrurile, cum se face că Șerban și Pitcovici au fost reținuți și cercetați, iar Șpan a fost trimis ca adjunct la Poliția de Frontieră cu o săptămână înainte de izbucnirea scandalului? Și, mai ales, unde sunt cele două dosare penale?
Alte surse susțin că Șpan ar fi fost eliminat din DGIPI deoarece i s-a retras certificatul ORNISS, în baza căruia a primit acces la informații secrete, dar nu cunosc motivația acestei retrageri. Un ofițer de informații fără ORNISS e ca un jurnalist căruia o instanță i-a interzis să mai scrie. Ambii trebuie să se apuce de altceva fiindcă nu mai pot profesa meseria în care s-au consacrat.
Oricum au stat cu adevărat lucrurile, e limpede că Remus Șpan a avut o umbrelă de protecție extrem de puternică și aceasta i-a permis să rămână în libertate și să iasă oarecum elegant din joc: s-a pensionat câteva luni mai târziu de la Poliția de Frontieră. Avea numai 41 de ani, un CV de invidiat, plus alaiul de masterate și doctorate.
De unde vine protecția?
Înalți oficiali din Interne au mai declarat atunci sub protecția anonimatului că esențial pentru scoaterea din peisaj a lui Șpan nu a fost atât cazul Bănesa-Popoviciu, cât un raport SRI ajuns la CSAT, potrivit căruia în timp ce deținea înaltele demnități pomenite mai sus, Șpan n-ar fi încetat să protejeze contrabanda cu utilaje grele precum și pe cea cu țigări din nord-vestul României.
Raportul SRI susținea că șefii reţelelor de contrabandă cu ţigări din România şi Ucraina îl numeau „Împăratul”, și afirmau că mare parte din consistentele lor taxe de protecție ajungea la Șpan. Patronajul lui Șpan justifica intervenția lui la procurori în favoarea polițiștilor cercetați pentru colaborarea cu contrabandiștii.
În 2007, când s-a organizat o amplă operaţiune de capturare a contrabandiştilor maramureșeni care aduceau utilaje grele din Uniunea Europeană, acțiune cu circa 1.000 de poliţişti şi jandarmi, a existat bănuiala că Remus Şpan l-a avertizat telefonic pe şeful reţelei. Operațiunea a eșuat. Nimeni nu a plătit fiindcă bănuiala nu s-a putut proba juridic.
Nu în ultimul rând, mai mulți subalterni din DGIPI și angajați ai unor instituții anticorupție ar fi declarat că Șpan, pe toată perioada cât a condus Diviziunea Tehnică, ar fi interceptat ilegal convorbiri telefonice și ar fi livrat informațiile obținute unor politicieni, oameni de afaceri sau, chiar, lideri ai lumii interlope. Bănuiesc că n-a făcut-o pe gratis. Dumneavoastră ce credeți?
Nașul Nelu Iordache l-a denunțat la DNA
Tânărul pensionar Remus Șpan a fost imediat pescuit de nașul său de cununie, omul de afaceri Nelu Iordache, care i-a încredințat Compartimentul de Securitate al companiei aeriene Blue Air.
De la Blue Air a fost reactivat scurt timp la Interne de către generalul Anghel Andreescu. În intervalul noiembrie 2012-iulie 2013, în cabinetul Ponta, Andreescu a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor și l-a luat pe Remus Șpan drept consilier personal. Anghel Andreescu a fost destituit după un conflict cu Victor Ponta și Remus Șpan a părăsit definitiv Ministerul de Interne. El a revenit la nașul Nelu Iordache, ocupându-se de firmele fanion ale acestuia, Blue Air și Romstrade.
De la Nelu Iordache, chiar pe mâna acestuia, a căzut în plasa DNA. În septembrie 2013, Șpan a fost acuzat de complicitate la trafic de influență în formă continuată, în dosarul de corupție al lui Ovidiu Silaghi, fost ministru al Transporturilor.
Potrivit procurorilor DNA, Șpan ”a intermediat întâlniri între cumpărătorul de influență Nelu Iordache și ministrul Silaghi Ovidiu Ioan, cunoscând problemele pe care le întâmpina S.C. ROMSTRADE SRL în derularea contractelor cu CNADNR SA (întrucât anterior își desfășurase activitatea în cadrul grupului de firme controlat de Iordache Nelu). A intermediat primirea, de către ministrul Silaghi Ovidiu Ioan de la Nelu Iordache, a sumei de 200.000 euro și a foloaselor necuvenite constând în efectuarea unor curse aeriene între Satu Mare și orașe din Europa pentru susținerea campaniei electorale a unei persoane apropiate ministrului, în condițiile în care învinuitul cunoștea că societatea Romstrade SRL înregistra pierderi pe care nu avea posibilitatea să le suporte, precum și problemele reale ale S.C. ROMSTRADE SRL în derularea contractelor, probleme care îndreptățeau CNADNR S.A. să dispună anumite măsuri de reziliere a unor contracte“.
Remus Șpan a declarat într-un interviu pentru ”România liberă” că nașul său, Nelu Iordache, ar fi făcut un denunț în care a fost menționat și el: „DNA nu a zis că m-am dus eu cu banii. DNA nu a stabilit că am dus eu banii, a fost o declarație de-a lui Iordache. DNA se bazează doar pe declarația lui. Pe urmă, mai atragi unii prieteni care să vină să mai declare. Asta este. Și nici nu poți să te duci la DNA să te interesezi de dosar. Deja sunt câțiva ani de atunci. Iordache era unul dintre cei mai grei oameni din construcții de străzi și autostrăzi. Era normal să se vadă cu miniștrii”.
În orbita familiei Pandele-Firea
Dosarul Silaghi, deschis în 2013, n-a ajuns încă în instanță. Așa că Șpan e bine merci. A lucrat pentru mari firme private precum Apa Nova și ȚiriacAir, dar a debutat și în administrația publică locală, fiind racolat de Florentin Pandele, primarul de la Voluntari.
În octombrie 2015, potrivit unei investigații realizate de ”România liberă”, Pandele l-a impus pe Șpan în funcția de președinte al Consiliului de Administrație (CA) al firmei Electrovol SA, proprietate a Consiliului Local Voluntari. Electrovol se ocupă de proiectarea, executarea și exploatarea de instalații electrice pentru construcții civile și industriale.
O lună mai târziu, Remus Șpan a fost numit și în CA al firmei Euro Apavol SA, firma primăriei care exploatează serviciul de alimentare cu apă și canalizare al orașului. După două luni, Șpan a fost revocat din funcția de membru al CA, odată cu președinta CA Speranța Cliseru, mult timp mâna dreaptă a primarului Pandele.
În 19 august 2016, Remus Șpan a fost numit în funcția de administrator provizoriu și director general al Security Vol, firma de pază și protecție a Voluntariului. În februarie 2017, Șpan a fost revocat din funcțiile deținute la firma de pază.
Și Remus Șpan și Speranța Clișeru au lăsat firmele de la Voluntari pentru Direcția Corp Control a primarului Gabriela Firea. La controlori, Șpan n-a făcut mulți purici: „Au fost locuri disponibile, după care urma să se scoată niște funcții la concurs. Apoi, am zis că nu mai vreau. Nu am plecat cu scandal, nu am plecat cu nimic. Am plecat de unul singur”, a declarat el în discuția cu reporterii ”României libere”.
Soția lui Șpan, în siajul Gabrielei Firea
Mult mai perseverentă s-a dovedit a fi soția lui Remus Șpan, Laura Diana Șpan, fost ofițer specialist MAI la Serviciul Logistică al Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov.
Lucra ca manager marketing la firmele Straco Grup și Eurocompact, când, în decembrie 2016, a fost ”recrutată” de primarul Gabriela Firea pentru funcția de director al Centrului de Cultură „Palatele Brâncovenești de la porțile Bucureștiului”.
Ulterior, în iulie 2017, tot Gabriela Firea a propus-o pe Laura Șpan ca membru în Consiliul de Administrație al Companiei Municipale Imobiliara București SA.
Laura Diana Șpan a devenit director general al acestei firme, considerată cea mai importantă dintre societățile pe acțiuni înființate de Primăria Generală a Capitalei. Doamna Șpan va administra fondul imobiliar și locativ aflat în proprietatea municipalității.
Intervievat despre colaborarea soției sale cu Primăria Generală, Remus Șpan s-a arătat deranjat de întrebare: „Soția mea? Soția mea o fi acolo. Dar ce treabă are soția cu mine? A fost la Palatele Brâncovenești. A plecat de acolo. Acuma trebuie să vă dau mai multe detalii?”
Remus Șpan nu dă detalii presei. Deși folosește o parte a presei pentru a transmite mesaje. O portavoce este, de pildă Diana Tache, fostă angajată la DGIPI, acum jurnalistă, nelipsită din studiourile Antenei 3. Și destui alți jurnaliști, pe care nu-i identificăm. Și oameni ”de bine” din diverse segmente ale societății. Nu avem cum să știm cine face parte din rețeaua, precum o pânză de păianjen, a unui ofițer de informații. Dintr-o relație cu un serviciu secret ieși doar pe catafalc…
În loc de concluzii
Nu putem fi atât de naivi încât să credem că doar protecția lui Pavel Abraham l-a salvat pe Remus Șpan de brațul lung al legii.
Chiar să nu fi observat nimeni ce face Remus Șpan? Au lucrat direct cu el Ioan Amărie, Rodica Stănoiu, Vasile Blaga, Ioan Rus, Gabriel Oprea, Cristian David, Dan Nica, Ovidiu Silaghi, Liviu Dragnea, Victor Ponta, Radu Stroe, Virgil Ardelean, Ilie Botoș, Marcel Sânpetru, Nelu Pop, Cornel Șerban, Petre Pitcovici și alții pe care-i rog să mă ierte că nu mi-i amintesc acum.
La lista scurtă de contacte directe se adaugă sute de oameni importanți în statul român, demnitari și politicieni, ofițeri din poliție și servicii secrete, înalți funcționari din administrația centrală și locală. Chiar nu s-a prins nimeni ce hram poartă Șpan și nu s-a întrebat nimeni cine și de ce îl menține în funcții?
Aud acum că un grup în frunte cu Gabriel Oprea, idolul lui Remus Șpan, agită apele și așa tulburi ale politicii românești. Și că, matur și neliniștit, Remus Șpan nu lipsește de la apel. La urma urmei, e firesc s-o facă, fiindcă nici un om din siajul fostului ministru de interne nu a petrecut vreo secundă la Beciul Domnesc.
Nu vi se pare că evoluția de tip ”stat în stat” a lui Remus Șpan și a multor altora ca el seamănă ca două picături de apă cu ”statul paralel” de care se plânge PSD? Remus Șpan nu e singur. Multe alte personaje, cu rețelele lor cu tot, se mișcă precum peștele în apă, ocolind cu dibăcie plasa justiției românești, conspirând ”să ajungă ce au fost și mai mult decât atât”.
Nu-i așa că vă sună cunoscut, precum un déjà vu?
Leave a Reply