Jurnalistul Dan Tăpălagă identifică în editorialul său din Hotnews.ro trei mesaje importante în raportul MCV: avântul reformist s-a pierdut în cursul anului 2017, există riscul redeschiderii unor aspecte considerate închise în raportul din ianuarie iar mecanismul va continua și în 2018. Ce înseamnă ele pentru România și mai ales, cât vor costa, aflați citind editorialul ”De ce este atât de grav raportul MCV”
”Numai un ministru al justiției transformat într-un sinistru politruc putea vinde drept pozitiv raportul MCV dat publicității miercuri de Comisia Europeană. Spre rușinea lui, toate celelalte voci autorizate din sistemul judiciar, de la asociații de magistrați, la procurorul general și chiar CSM au văzut evidența, și anume regresul, avertismentul și mesajul grav primit de România de la Bruxelles. Trei sunt mesajele importante din acest raport: avântul reformist s-a pierdut în cursul anului 2017, există riscul redeschiderii unor aspecte considerate închise în raportul din ianuarie iar mecanismul va continua și în 2018. Ce înseamnă toate astea pentru România?
Înseamnă că acțiunile de până acum, începând cu Ordonanța 13 și terminând cu modificările la legile justiției respinse în bloc de magistrați dar promovate împotriva tuturor avizelor negative ca proiecte în Parlament, au distrus la Bruxelles orice urmă de încredere în buna credință a puterii de la București. Nimeni din Comisia Europeană nu mai crede azi că pașii înainte făcuți de România în ultimii zece ani sunt ireversibili din moment ce România a dovedit pe tot parcursul anului 2017 cu vârf și îndesat că justiția riscă să fie distrusă peste noapte, printr-un OUG sau un pachet de legi. Aceste temeri le găsiți exprimate direct în concluziile raportului MCV în următoarea frază-cheie:
- “Deși punerea în aplicare a unora dintre recomandări progresa bine, în cursul anului 2017 avântul reformelor s-a pierdut în ansamblu, ceea ce a încetinit punerea în aplicare a recomandărilor rămase și, de asemenea, a generat riscul redeschiderii unor aspecte care fuseseră considerate ca fiind îndeplinite în raportul din ianuarie 2017. Provocările la adresa independenței sistemului judiciar și punerea acesteia sub semnul întrebării au reprezentat, de asemenea, un motiv persistent de îngrijorare. (…) Comisia invită România să pună în aplicare acțiunile necesare și să îndeplinească toate recomandările și, către sfârșitul anului 2018, va publica un nou raport privind progresele înregistrate”. (Vezi aici raportul integral MCV)
În fine, bilanțul strict cantitativ al îndeplinirii obligațiilor asumate arată la fel de prost: din 12 recomandări, România a îndeplinit satisfăcător doar una și a înregistrat ceva progrese doar la trei. În rest, un dezastru. Rușinea României se cheamă ca de obicei Parlamentul, descris în raportul MCV în toată mizeria lui: șase aleși declarați incompatibili fac mai departe legi bine-merci iar în cazul altor trei Parlamentul a votat împotriva ridicării imunității pentru a fi cercetați penal. Experții europeni au simțit nevoia să le ceară direct șefilor Parlamentului, adică lui Dragnea și lui Tăriceanu, să facă ceva în privința celor șase parlamentari declarați incompatibili (trei deputați și trei senatori) și să respecte, în cele din urmă, legea.
După un astfel de raport, ministrul justiției, Tudorel Toader, ar trebui să-și dea demisia iar Parlamentul să retragă urgent, așa cum îi solicită deja asociațiile de magistrați, proiectele de legi care au pus pe jar întreg sistemul judiciar. Este fără precedent ca România să fie pusă în situația de a redeschide capitole încheiate deja iar acțiunile Guvernului și Parlamentului să anuleze de fapt orice șansă ca MCV să fie ridicat în viitorul apropiat. Însă nici măcar acestea n-ar fi cele mai grave efecte ale raportului. Până la urmă, e bine că România va rămâne sub radarul UE la capitolul justiție, așa mai există o speranță.
Dar vestea cu adevărat proastă e că România riscă să piardă bani frumoși pe viitor. La Comisia Europeană se discută de ani buni varianta condiționării accesului la fondurile UE de respectarea statului de drept. După ieșirile în décor ale Poloniei și Ungariei, discuțiile s-au intensificat iar acum Bruxelles-ul este foarte aproape de o decizie. În proiectul de reformă al Comisiei pe 2018, mai mult ca sigur vom avea un mecanism prin care țările care nesocotesc valorile statului de drept vor avea acces limitat sau deloc la fondurile de coeziune. Nimeni nu riscă să lase și noul buget din 2020 pe mâna unor cleptomani din Est fără scrupule. Cu atât mai mult cu cât avem lideri politici importanți suspectați că le manevrează arbitrar sau că beneficiază în mod ilegal de banii europeni: Victor Orban în Ungaria și Liviu Dragnea în România.
Atacurile împotriva justiției produc, așadar, efecte ceva mai grave decât un simplu raport de țară negativ sau o imagine de țară bananieră în interiorul UE, ci riscă să răpească pe termen lung șansa la dezvoltare a unei națiuni.
Iar ca rușinea să fie totală, ne mai paște un moment de un ridicol greu de imaginat acum. Probabila continuare a monitorizării și după 2018, dacă legile lui Tudorel/Iordache/Dragnea trec în forma actuală, va pune România într-o situație foarte delicată. La începutul lui 2019 vom deține președinția Uniunii Europene cu MCV-ul pe cap și cu amenințarea tăierii accesului la fondurile europene. Ce credibilitate vom avea în situația asta, de țară aflată la cârma Uniunii Europene cu statul de drept făcut praf și cum se vor uita celelalte 27 de țări la noi când vom încerca să impunem orice temă pe agenda europeană?”
Leave a Reply