Președintele Academiei Române îi răspunde vicepremierului Ungariei

„Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească“ decretează unirea acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România. Se rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie, până la întrunirea adunării constituante. Se emit principiile fundamentale de alcătuire a noului statul român. Se cere congresului de pace să asigure dreptatea şi libertatea tuturor naţiunilor mari şi mici şi să elimine războiul din raporturile internaţionale (…)

Ce comentarii se pot face în legătură cu acest document, din perspectiva trecerii unui secole de la elaborarea sa? Nicăieri în textul Rezoluţiei nu se face vreo referire la autonomia vreunei părţi din Transilvania după criterii etnice. De altminteri, „autonomiile istorice“ din Transilvania, inclusiv „Pământul secuiesc“, fuseseră desfiinţate de către statul dualist austro-ungar (mai exact, de către parlamentul şi guvernul de la Budapesta) în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cea mai numeroasă minoritate din România, cea maghiară (care reprezintă peste 6% din populaţia ţării), se poate „instrui“ în limba proprie pe teritoriul României, de la treapta de grădiniţă până la universitate, la nivele licenţă, masterat şi doctorat. Aceeaşi minoritate maghiară se poate „administra“ în limba proprie peste tot unde deţine majoritatea simplă şi unde organele de conducere, de la primari până la membrii consiliilor locale, judeţene etc. sunt de limbă maghiară. Nu există localitate mixtă în România în care minorităţile să nu fie reprezentate prin vot, în funcţie de număr.”

Declarația de mai sus îi aparține președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop și face parte dintr-o prelegere amplă pe care a susținut-o la Academie. În urmă cu câteva zile, vicepremierul Ungariei, Semjén Zsolt, a solicitat „autonomia“ pentru maghiarii din Transilvania invocând Rezoluţia de Unire de la Alba Iulia.