Mugur Isărescu a prezentat, joi, un raport realizat de BNR despre populația inactivă, în condițiile în care lipsa forței de muncă pare a fi principala problemă a firmelor, românești sau străine.
Iar concluziile raportului e una mai mult decât pesimistă: este puțin probabil că (re)inserția persoanelor inactive să joace un rol semnificativ în detensionarea pieței muncii, în absența unor măsuri active de integrare, în special a vârstnicilor, și a unor investiții într-un sistem de educație performant, gândit pe tot parcursul vieții și cât mai bine adaptat la cerințele pieței.
Potrivit BNR, rata de inactivitate, calculată ca raport între populația inactivă și cea în vârstă de muncă, a fost de 32% în trimestrul II din 2017, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.
“Pentru mine ca economist e o mare problemă să spui că ai excedent de cerere agregată, că nu-ți merge economia, când în același timp ai 4 milioane de oameni pe care nu-i contabilizezi, oameni apți de muncă, dar care nu au și nici nu caută un loc de muncă. Înseamnă că ai probleme serioase!”, a spus Mugur Isărescu. ”Din cele 4 milioane, doar unul din zece ar fi dispuși să muncească, dar nici acela nu caută de lucru. Din cele 4 milioane, două milioane trăiesc în mediul rural, tot jumătate (46%) au doar studii gimnaziale, iar unul din doi are studii liceale, postliceale sau școală profesională. O persoană din 3 e în vârstă, mai dificil de (re)integrat. Dintre tineri, 20% nu sunt implicați în nicio activitate (nici școală, nici job). Și mai avem un flux net aproape nul de persoane care (re)intră în activitate în ultimii 6 ani”, a rezumat Isărescu informațiile din raport.
Este populația inactivă o soluție pentru detensionarea pieței muncii? Care ar fi cauzele pentru care avem această problemă? Sunt întrebări la care încearcă să răspundă BNR prin studiul dat publicității.
- Un procent atât de scăzut de români care lucrează se datorează probabil, în bună măsură, percepției unui cost de oportunitate prea ridicat atașat renunțării la asistență socială în favoarea unui loc de muncă (diferența dintre ajutorul social și salariu, timpul liber sacrificat).
- In plus, nu trebuie ignorat faptul că jumătate dintre aceste persoane trăiesc în mediul rural, în multe cazuri slab conectat la rețeaua de transport, dar și din punct de vedere informațional (de exemplu, cu privire la oportunitățile de angajare). Chiar dacă aceasta este categoria care, prin creșterea numărului de lucrători neremunerați în agricultură, a condus la majorarea ratei de participare cu 2 puncte procentuale în trimestrul II 2017, efectele pozitive ale evoluției asupra condițiilor de pe piața muncii sunt mai curând limitate: pe de o parte, tensionarea se manifestă pe alte segmente de activitate, pe de altă parte, raportul dintre populația ocupată în agricultură și contribuția acesteia la formarea PIB este deja disproporționat.
- Și dacă ar fi fost motivați să muncească sau informați cu privire la locurile de muncă vacante, nivelul de pregătire în general scăzut (circa 60% au doar studii gimnaziale sau o școală profesională) și deteriorarea în timp a abilităților acestora, datorată perioadei prelungite de inactivitate, fac puțin probabil că aceștia să corespundă cerințelor angajatorilor, în absența unor cursuri de reprofesionalizare.
- Oferta excedentară de forță de muncă este deja caracterizată de un nivel scăzut de pregătire, care nu corespunde cerințelor firmelor angajatoare, deși există interes pentru candidații cu acest profil, potrivit celui mai recent studiu Manpower privind deficitul de talente, care arată că posturile care se ocupă cel mai greu nu sunt doar cele de ingineri, ci și cele de muncitori și meseriași calificați.
- Analiza pe grupe de vârstă relevă că cele mai ample decalaje ale ratei de inactivitate se întâlnesc la nivelul tinerilor (15-24 de ani) și al vârstnicilor (55-64 de ani). În ceea ce privește adulții (25-54 de ani), care reprezintă practic nucleul capitalului uman într-o economie, rata de inactivitate în România este foarte apropiată de cea din UE (16% față de 14%). Astfel, spațiul de îmbunătățire pe acest segment este relativ mai restrâns, cu atât mai mult cu cât doar 20% dintre aceste persoane sunt interesate să muncească (comparativ cu 30% în UE) și majoritatea trăiesc în mediul rural (peste 50%).
- În cazul tinerilor, era de așteptat o rată mai mică de participare, dat fiind că o parte importantă a acestora urmează o formă de învățământ sau instruire (circa 80%, nivel inferior însă mediei europene, situate la aproximativ 90%).
- Rezultatele slabe la testele internaționale pun totuși sub semnul întrebării măsura în care aceștia pot constitui o resursă puternică de forță de muncă în viitor. Mai mult, în ceea ce privește tinerii din afara sistemului școlar, faptul că nu sunt implicați în niciun fel de activitate (nici educațională, nici lucrativă) le diminuează substanțial șansele să devină o resursă viabilă pe piață muncii.
- Cel mai amplu decalaj față de Europa (și în creștere) este întâlnit însă în cazul persoanelor cu vârstă între 55 și 64 de ani, care reprezintă practic o treime din totalul persoanelor inactive. Rata de inactivitate pe acest segment este extrem de ridicată (circa 54%), progresul fiind relativ redus față de anul 2005, când aceasta se situa la 60%. La un nivel similar s-a situat și media UE, însă reformele realizate de statele membre pentru menținerea forței de muncă în activitate o perioada mai îndelungată, în condițiile accentuării fenomenului de îmbătrânire a populației, s-au reflectat într-o diminuare substanțială a gradului de inactivitate pe acest segment (40% în anul 2016).
- Spre deosebire de majoritatea statelor europene, unde fluxul net de persoane care își modifică statutul din inactiv în activ și invers este pozitiv, în România acesta a fost aproape nul în ultimii 6 ani, chiar ușor negativ în medie.
- Ca pondere, ieșirile din populația inactivă în decursul unui an reprezintă aproximativ 20% din total (procent care se situează din nou printre cele mai scăzute din Europa, nivelul din statele performante fiind chiar dublu), ceea ce sugerează un grad relativ ridicat de inerție.
- Presupunând că nu ar mai avea loc alte modificări ale stocului actual de persoane inactive și că toate acestea ar fi motivate să caute un loc de muncă, ar fi necesari aproximativ 6 ani pentru trecerea acestor persoane în rândul activilor. Scenariul este însă puțin plauzibil dat fiind că prognozele privind evoluția populației (realizate în vederea cuantificării impactului în plan economic al îmbătrânirii populației) sunt pesimiste, indicând o diminuare a numărului persoanelor în vârstă de muncă în România cu 1,7 milioane până în anul 2030 (-13%, una dintre cele mai pronunțate scăderi din UE).
În concluzie, este puțin probabil că (re)inserția persoanelor inactive să joace un rol semnificativ în detensionarea pieței muncii, în absența unor măsuri active de integrare, în special a vârstnicilor, și a unor investiții într-un sistem de educație performant, gândit pe tot parcursul vieții și cât mai bine adaptat la cerințele pieței (inclusiv cursuri de pregătire în vederea desfășurării unei activități agricole eficiente), arată Raportul BNR.
Leave a Reply